Trebuia sa ne trezim dimineata, la ora 7, sa pornim pe traseu, insa vecinii nostri polonezi, cazati in camera cu noi, ne-au dat trezirea pe la 6. Se pare ca, vorbitul in soapta sau respectul somnului celorlalti, le era strain. Din camera de 12 persoane, unii deja plecasera cand ni s-a dat noua trezirea. De fapt, noi am fost ultimii care am iesit sa ne bem binemeritata cafea si sa ne energizam, asa ca de dimineata.
Afara era racoare, dar placut. Langa cabana, doi caini se harjoneau in liniste. Nu apucasem cu o seara inainte sa mergem la chilia lui Arsenie Boca, desi imi doream acest lucru. M-am consolat, asa cum fac de fiecare data cand nu reusesc sa vizitez anumite locuri, cu ideea ca voi reveni.
Pornim la drum, imbracati bine. Dupa nici 10 minute, ne oprim si incepem sa dam jos de pe noi. Miscarea de dimineata ne-a prins bine si nu ne mai trebuiau hainele groase. In acest traseu ne-am luat si bete, pentru ca ne ajuta sa dispersam forta necesara mersului si sa obosim mai putin... vedem noi cum e.
Traseul de aici, spre creasta Fagarasului, este unul foarte frumos. Se merge pe o vale lina, intre doua culmi pana la o stana, unde, dupa traversarea raului Sambata, se continua cu un urcus destul de pronuntat. Ne oprim din cand in cand pentru a ne trage suflul. Zona de urcare accentuata se termina si continua pe o portiune mai lina. Soarele lumina culmea din dreapta, aruncandu-si razele peste Muchia Sambetei. In fata noastra, se intindea, din ce in ce mai aproape, Fereastra Mare a Sambetei, iar in dreapta acesteia, Fereastra Mica a Sambetei. Fereastra Mare a Sambetei se deschide intra varful Slaninei si coltul Balaceni, la altitudinea de 2188m si ofera ochilor o imagine foarte frumoasa. Este o ciudatenie legata de acest varf al Slaninei, pentru ca este un varf, cunoscut de fapt, sub patru nume: Budru, Glemea, Varful intre ferestre si/sau Slanina. Varful are 2268m.
Fereastra se deschidea in fata noastra, primitoare, invitandu-ne sa patrundem, prin ea, in minunata lume a Fagarasului. Abia asteptam sa ajungem acolo, desi urcusul pana acolo ma cam descuraja. Mi-am spus repede ca tot asa arata, si in Retezat, urcusul pana la Curmatura Bucurei pe care l-am facut fara probleme. Ajungem la poalele "ferestrei". Aici, se intinde o zona de grohotis, destul de neprimitoare, noroc ca o carare serpuia in sus, destul de abrupt, o carare presarata cu mai putine pietre decat in jur. Drumul pana sus nu a fost tocmai usor si asta, mai ales, datorita faptului ca teama a pus un pic stapanire pe mine si intrebarea suparatoare: "cum ma voi descurca la coborare pe aici" nu ma lasa in pace. In final ajungem sus, in Saua Fereastra Mare, unde vad semnul cu traseul spre cabana, pe care scria "coborare periculoasa"... era confirmarea, de care nu aveam nevoie, ca acel traseu nu este tocmai "dragut" nici la intoarcere. Ma calmez in timp; eram sus si de acolo se vedeau deja cele doua varfuri cautate. Creasta principala a Fagarasului, ce vine din dreapta, dinspre Vistea-Moldoveanu, se continua inca ceva kilometri spre est, pana la Varful Urlea (2473m), pe care il recunosti dupa forma sa de piramida. Aici, creasta isi schimba brusc directia spre sud, urmand ca apoi dupa aproximativ 2km, la Varful Fundul Bandei (2454m) sa revina spre directia estica.
Din fereastra, pe partea cealalta a vaii glaciare Bandea ce se deschidea in fata noastra, se vad cele doua varfuri tinta. Pana acolo, cararea noastra serpuia, aproape mereu, pe curba de nivel, de-a lungul mai multor culmi si inconjurand toata valea. Caldarea Glaciara a Bandei este de o frumusete ametitoare, dar si periculoasa prin abrupturile sale. Se spune ca iarna se produc aici cele mai salbatice avalanse din Romania, iar vara nu este de dorit sa te prinda ploaia pe acolo.
Odata ajunsi in fereastra, ne-am intalnit cu un mic grup, care isi petrecuse noaptea la cort acolo... probabil erau cei a caror lumini le vazusem pe creasta, cu o noapte inainte, pe cand stateam la focul de tabara. Ii salutam si ne vedem de drum. Peisajul nu se prea schimba in fata noastra. Ni se mai deschidea, din cand in cand, la momentul in care ajungeam pe o muchie, un hau pe partea stanga, si, undeva departe, se vedea marea intindere de campie, de fapt podisul Transilvaniei care se intindea pana in zare. Dupa cheia Bandei, ne uitam in spate si vedem, in toata splendoarea sa, duetul formidabil format din Vistea si Moldoveanu. Era foarte senin si cele doua varfuri se vedeau clar. Mi se parea ca sunt mai aproape decat tinta noastra din acea zi. Niciodata nu mai fusesem asa de aproape de cei doi. Oameni, foarte multi, colindau acele inaltimi, spre deosebire de traseul nostru, care nu mai era strabatut de nimeni... de fapt pe langa grupul intalnit in ferestra si care a continuat pe acelasi drum cu noi pana la Urlea, ne-am mai intalnit doar cu doi tineri... in rest nimic.
Da, traseul este usor, nu presupune efort sa urci, sa te cateri, dar nu se mai sfarseste. Ajungem si la Curmatura Mogosului (2344m) dupa care creasta se indreapta spre sud. Acum mergem si in dreapta ne insotesc, cu privirea, cei doi "magnifici"... urmatoarele destinatii, probabil ultimele din lista: Vistea si Moldoveanu. Pe partea cealalta a crestei, ni se arata un lac frumos, care sta linistit in caldarea sa, cumva in lateralul vaii, de o culoare verde smarald... lacul Urlea. Imi venea sa cobor sa ma arunc in acel lac pentru a ma racori. Am uitat sa mentionez, ca a fost cea mai calduroasa zi din cate colindasem pana atunci pe munte si s-a dovedit a fi cea mai calduroasa zi din toate traseele.
Ajungem la urmatoarea schimbare de directie a crestei, in dreptul varfului Fundul Bandei, de unde traseul nostru se desparte de cel care ducea la Curmatura Zarnei. Anul acesta insa, traseul nostru nu a mai fost marcat, am cautat in zadar semne, nu am gasit decat ceva care parea sa fi fost un semn. Norocul nostru era ca stiam unde sunt cele doua varfuri si ne-am orientat singuri pentru a ajunge acolo. Am continuat in dreapta, a urmat un urcus nu foarte dificil si am ajuns. Desi Varful Dara era primul pe traseu, l-am ocolit pentru a ajunge intai pe Hartopul Darei, care este mai inalt si abia apoi ne-am intors pe Dara. Varful Hartopul Darei are 2506m, iar Varful Dara are 2501m. Am petrecut o vreme pe cele doua varfuri, privind in toate zarile. Ambele varfuri sunt marcate doar prin momai de pietre, la a caror inaltime am contribuit si noi bucurosi. Fiind o zi fara nori, muntii se vedeau in toata splendoarea lor, pana departe la Negoiu. Am revazut cu mare drag pe gemenii Caltun si Lespezi, Vanatoarea lui Buteanu ... prima aventura a verii si am masurat indelung pe Moldoveanu si pe Vistea, de care aveam o oarecare temere, desi, la un moment dat, m-am simtit pregatita pentru ei. Pe cealalta parte se vedeau Muntii Iezer-Papusa, munti pe care nu i-am vizitat pana acum, dar si Bucegii si Piatra Craiului in departare. Ce mai, o panorama incredibila...
Creasta Urlea - Dara este cu totul deosebita de celelalte creste din vestul Fagarasului. Ai spune ca nici nu mai esti in Fagaras. Ea face trecerea de la stanca la iarba, de la zona glaciara, plina de pravalisuri si abrupturi, la zona mai linistita, cu plaiuri mai line, desi tot masive. Asprimea muntilor Fagaras a disparut si culmi pline de pasuni unduitoare isi fac loc.
Intoarcerea a fost la fel de lunga. Pe masura ce ne apropiam de Fereastra Sambetei, imi reveneau temerile cu privire la coborare. Ne-am mai odihnit o data in fereastra si apoi am pornit spre vale. Nu m-a dezamagit coborarea, a fost asa cum ma asteptam: chinuitoare. Am coborat cu atentia la maxim, incordata, spunand rugaciuni. Mi-a fost frica pentru mine, dar si pentru ceilalti, desi ei nu se plangeau, dar imi inchipuiam ca ii chinuie si pe ei, aveam suferinzi de genunchi printre noi si asta nu ne-a facut viata prea usoara. Mi-am jurat ca nu voi mai face acel traseu.... insa acum, mai linistita si experimentata spun ca "ma mai gandesc".
Am revenit la masina pe acelasi traseu: am mers pana la Cabana Valea Sambetei, am coborat pe Valea Sambetei pana la Cabana Floarea Reginei. Am ajuns acasa tarziu, in noapte.
A fost un traseu frumos pana la urma, desi lung si obositor. Muntii Fagaras ni s-au aratat cu o generozitate cum mai rar am intalnit, reusind cu aceasta ocazie, sa ii cuprindem dintr-o privire, desi, se stie, este un lant muntos destul de lung.
Voi face si o scurta prezentare a traseului, cu timpii parcursi, pentru cei care, asa cum eram noi la inceputul verii, isi doresc sa ajunga acolo si nu gasesc documentatie.
Am plecat din Bucurestui pe DN1 pana la Sambata de Jos, dupa care ne-am indreptat spre Samabata de Sus, am continuat catre Statiunea Climaterica Sambata si apoi, pe drum forestier, pana la Cabana Floarea Reginei. Se poate merge cu masina si mai departe, insa am fost sfatuiti sa nu facem asta. Pe jos, de la Cabana Floarea Reginei pana la capatul drumului forestier, am mers foarte lejer, aproximativ o ora, dupa care drumul pana la Cabana Valea Sambetei se continua prin padure inca o ora. Se merge pe triunghi rosu.
De la Cabana Valea Sambetei am mers pana la intersectia cu traseul spre Cheia Bandei (2383m), o ora si 10 minute. De aici se poate continua spre creasta, fie spre Cheia Bandei 1 ora si jumatate, traseu cu cerc rosu, fie prin Fereastra Mare a Sambetei inca o ora, traseu cu triunghi rosu. De la Fereastra Mare a Sambetei pana la Varful Dara am mers 3 ore pe traseu marcat cu linie rosie, iar de la Varful Cheia Bandei pe trasu nemarcat spre dreapta, adica vest. In total, cu tot cu pauzele de pe trasu, am ajuns de la Cabana Valea Sambetei - la Varful Dara in 5 ore si 20 min. Cele doua varfuri sunt foarte apropiate, 5 minute distanta dintre ele.
Intoarcerea fost de la Varful Hartopul Darei pana la Cabana Floarea Reginei prin Fereastra Mare a Sambetei de 6 ore si jumatate.
A fost o placere sa fiu pe munti, in Romania!
Fereastra se deschidea in fata noastra, primitoare, invitandu-ne sa patrundem, prin ea, in minunata lume a Fagarasului. Abia asteptam sa ajungem acolo, desi urcusul pana acolo ma cam descuraja. Mi-am spus repede ca tot asa arata, si in Retezat, urcusul pana la Curmatura Bucurei pe care l-am facut fara probleme. Ajungem la poalele "ferestrei". Aici, se intinde o zona de grohotis, destul de neprimitoare, noroc ca o carare serpuia in sus, destul de abrupt, o carare presarata cu mai putine pietre decat in jur. Drumul pana sus nu a fost tocmai usor si asta, mai ales, datorita faptului ca teama a pus un pic stapanire pe mine si intrebarea suparatoare: "cum ma voi descurca la coborare pe aici" nu ma lasa in pace. In final ajungem sus, in Saua Fereastra Mare, unde vad semnul cu traseul spre cabana, pe care scria "coborare periculoasa"... era confirmarea, de care nu aveam nevoie, ca acel traseu nu este tocmai "dragut" nici la intoarcere. Ma calmez in timp; eram sus si de acolo se vedeau deja cele doua varfuri cautate. Creasta principala a Fagarasului, ce vine din dreapta, dinspre Vistea-Moldoveanu, se continua inca ceva kilometri spre est, pana la Varful Urlea (2473m), pe care il recunosti dupa forma sa de piramida. Aici, creasta isi schimba brusc directia spre sud, urmand ca apoi dupa aproximativ 2km, la Varful Fundul Bandei (2454m) sa revina spre directia estica.
Din fereastra, pe partea cealalta a vaii glaciare Bandea ce se deschidea in fata noastra, se vad cele doua varfuri tinta. Pana acolo, cararea noastra serpuia, aproape mereu, pe curba de nivel, de-a lungul mai multor culmi si inconjurand toata valea. Caldarea Glaciara a Bandei este de o frumusete ametitoare, dar si periculoasa prin abrupturile sale. Se spune ca iarna se produc aici cele mai salbatice avalanse din Romania, iar vara nu este de dorit sa te prinda ploaia pe acolo.
Odata ajunsi in fereastra, ne-am intalnit cu un mic grup, care isi petrecuse noaptea la cort acolo... probabil erau cei a caror lumini le vazusem pe creasta, cu o noapte inainte, pe cand stateam la focul de tabara. Ii salutam si ne vedem de drum. Peisajul nu se prea schimba in fata noastra. Ni se mai deschidea, din cand in cand, la momentul in care ajungeam pe o muchie, un hau pe partea stanga, si, undeva departe, se vedea marea intindere de campie, de fapt podisul Transilvaniei care se intindea pana in zare. Dupa cheia Bandei, ne uitam in spate si vedem, in toata splendoarea sa, duetul formidabil format din Vistea si Moldoveanu. Era foarte senin si cele doua varfuri se vedeau clar. Mi se parea ca sunt mai aproape decat tinta noastra din acea zi. Niciodata nu mai fusesem asa de aproape de cei doi. Oameni, foarte multi, colindau acele inaltimi, spre deosebire de traseul nostru, care nu mai era strabatut de nimeni... de fapt pe langa grupul intalnit in ferestra si care a continuat pe acelasi drum cu noi pana la Urlea, ne-am mai intalnit doar cu doi tineri... in rest nimic.
Da, traseul este usor, nu presupune efort sa urci, sa te cateri, dar nu se mai sfarseste. Ajungem si la Curmatura Mogosului (2344m) dupa care creasta se indreapta spre sud. Acum mergem si in dreapta ne insotesc, cu privirea, cei doi "magnifici"... urmatoarele destinatii, probabil ultimele din lista: Vistea si Moldoveanu. Pe partea cealalta a crestei, ni se arata un lac frumos, care sta linistit in caldarea sa, cumva in lateralul vaii, de o culoare verde smarald... lacul Urlea. Imi venea sa cobor sa ma arunc in acel lac pentru a ma racori. Am uitat sa mentionez, ca a fost cea mai calduroasa zi din cate colindasem pana atunci pe munte si s-a dovedit a fi cea mai calduroasa zi din toate traseele.
Ajungem la urmatoarea schimbare de directie a crestei, in dreptul varfului Fundul Bandei, de unde traseul nostru se desparte de cel care ducea la Curmatura Zarnei. Anul acesta insa, traseul nostru nu a mai fost marcat, am cautat in zadar semne, nu am gasit decat ceva care parea sa fi fost un semn. Norocul nostru era ca stiam unde sunt cele doua varfuri si ne-am orientat singuri pentru a ajunge acolo. Am continuat in dreapta, a urmat un urcus nu foarte dificil si am ajuns. Desi Varful Dara era primul pe traseu, l-am ocolit pentru a ajunge intai pe Hartopul Darei, care este mai inalt si abia apoi ne-am intors pe Dara. Varful Hartopul Darei are 2506m, iar Varful Dara are 2501m. Am petrecut o vreme pe cele doua varfuri, privind in toate zarile. Ambele varfuri sunt marcate doar prin momai de pietre, la a caror inaltime am contribuit si noi bucurosi. Fiind o zi fara nori, muntii se vedeau in toata splendoarea lor, pana departe la Negoiu. Am revazut cu mare drag pe gemenii Caltun si Lespezi, Vanatoarea lui Buteanu ... prima aventura a verii si am masurat indelung pe Moldoveanu si pe Vistea, de care aveam o oarecare temere, desi, la un moment dat, m-am simtit pregatita pentru ei. Pe cealalta parte se vedeau Muntii Iezer-Papusa, munti pe care nu i-am vizitat pana acum, dar si Bucegii si Piatra Craiului in departare. Ce mai, o panorama incredibila...
Creasta Urlea - Dara este cu totul deosebita de celelalte creste din vestul Fagarasului. Ai spune ca nici nu mai esti in Fagaras. Ea face trecerea de la stanca la iarba, de la zona glaciara, plina de pravalisuri si abrupturi, la zona mai linistita, cu plaiuri mai line, desi tot masive. Asprimea muntilor Fagaras a disparut si culmi pline de pasuni unduitoare isi fac loc.
Intoarcerea a fost la fel de lunga. Pe masura ce ne apropiam de Fereastra Sambetei, imi reveneau temerile cu privire la coborare. Ne-am mai odihnit o data in fereastra si apoi am pornit spre vale. Nu m-a dezamagit coborarea, a fost asa cum ma asteptam: chinuitoare. Am coborat cu atentia la maxim, incordata, spunand rugaciuni. Mi-a fost frica pentru mine, dar si pentru ceilalti, desi ei nu se plangeau, dar imi inchipuiam ca ii chinuie si pe ei, aveam suferinzi de genunchi printre noi si asta nu ne-a facut viata prea usoara. Mi-am jurat ca nu voi mai face acel traseu.... insa acum, mai linistita si experimentata spun ca "ma mai gandesc".
Am revenit la masina pe acelasi traseu: am mers pana la Cabana Valea Sambetei, am coborat pe Valea Sambetei pana la Cabana Floarea Reginei. Am ajuns acasa tarziu, in noapte.
A fost un traseu frumos pana la urma, desi lung si obositor. Muntii Fagaras ni s-au aratat cu o generozitate cum mai rar am intalnit, reusind cu aceasta ocazie, sa ii cuprindem dintr-o privire, desi, se stie, este un lant muntos destul de lung.
Voi face si o scurta prezentare a traseului, cu timpii parcursi, pentru cei care, asa cum eram noi la inceputul verii, isi doresc sa ajunga acolo si nu gasesc documentatie.
Am plecat din Bucurestui pe DN1 pana la Sambata de Jos, dupa care ne-am indreptat spre Samabata de Sus, am continuat catre Statiunea Climaterica Sambata si apoi, pe drum forestier, pana la Cabana Floarea Reginei. Se poate merge cu masina si mai departe, insa am fost sfatuiti sa nu facem asta. Pe jos, de la Cabana Floarea Reginei pana la capatul drumului forestier, am mers foarte lejer, aproximativ o ora, dupa care drumul pana la Cabana Valea Sambetei se continua prin padure inca o ora. Se merge pe triunghi rosu.
De la Cabana Valea Sambetei am mers pana la intersectia cu traseul spre Cheia Bandei (2383m), o ora si 10 minute. De aici se poate continua spre creasta, fie spre Cheia Bandei 1 ora si jumatate, traseu cu cerc rosu, fie prin Fereastra Mare a Sambetei inca o ora, traseu cu triunghi rosu. De la Fereastra Mare a Sambetei pana la Varful Dara am mers 3 ore pe traseu marcat cu linie rosie, iar de la Varful Cheia Bandei pe trasu nemarcat spre dreapta, adica vest. In total, cu tot cu pauzele de pe trasu, am ajuns de la Cabana Valea Sambetei - la Varful Dara in 5 ore si 20 min. Cele doua varfuri sunt foarte apropiate, 5 minute distanta dintre ele.
Intoarcerea fost de la Varful Hartopul Darei pana la Cabana Floarea Reginei prin Fereastra Mare a Sambetei de 6 ore si jumatate.
A fost o placere sa fiu pe munti, in Romania!
View Larger Map
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu