Am avut ocazia de mai multe ori să merg la hotelul de gheaţă, dar abia în acest an am fost pregătită să fac acest lucru.
Am plecat din Sibiu imediat după micul dejun. Încă din oraş, munţii se vedeau în zare, încărcaţi de zăpadă pe la vârfuri. Înălţimile lor albe oferă un spectacol deosebit privitorilor, iar odată cu apropierea de munţi, de Făgăraş, am simţit acel sentiment de mare drag: îmi fusese dor de ei. Anul trecut, după multele expediţii din vară, Munţii Făgăraş au reuşit să îmi rămână prieteni dragi, nu cunoştinţe de temut. M-a bucurat acest sentiment.
Drumul Transfăgărăşan este deschis până la Bâlea Cascadă în această perioadă, iar de aici cu telecabina am ajuns sus în căldarea glaciară Bâlea. Telecabină funcţionează zilnic, dacă vremea permite, de la 9 la 17, preţul unui bilet fiind de 50 lei/adult pentru urcare şi coborâre. Telecabina a trecut pe deasupra cascadei Bâlea, pe care o ştiam de o frumuseţe rară, însă acum, datorită precipitaţiilor scăzute debitul său este mic şi apa de abia se prelingea pe stânci. Am trecut repede peste acest aspect, pentru că acolo sus, în faţă noastră s-a arătat şoseaua Transfăgărăşan, cu zonele sale acoperite de zăpada. Zidurile munţilor din jur, ascundeau, din loc în loc bucăţi mari de gheaţă albăstruie.
Când am ieşit de la telecabină, am simţit că am intrat în împărăţia zăpezilor. Aici totul era alb, mai puţin culmile stâncoase ale munţilor din jur, care aveau doar zone de zăpada şi gheaţă. Vedem imediat hotelul de gheaţă, dar îl ocolim pentru a ne bucura întâi de privelişte. Am fost invitată la o plimbare pe lacul îngheţat. Nici nu mi-am dat seama când am ajuns pe lac. Gheaţa în lac era foarte adâncă, dar eu am păşit, într-o prima fază, cu temere. Am traversat lacul şi ne-am căţărat până la unele zone unde gheaţa parcă curgea din munte. Am făcut turul lacului şi ne-am întors spre hotel. Lângă hotel era începută construcţia iglu-urilor şi probabil a bisericii, însă nu erau terminate. La intrarea în hotel, pe când plăteam taxa de intrare (10 lei) am aflat că datorită precipitaţiilor reduse, celelalte două clădiri de gheaţă nu au putut fi finalizate.
Hotelul de gheaţă este o atracţie pe cinste. De 9 ani, în fiecare an se construieşte aici, la Bâlea Lac, un hotel de gheaţă, iglu-uri de locuit şi biserică de gheaţă. Se spune că este singurul hotel de gheaţă din Estul Europei. Clădirile din gheaţă sunt construite din blocuri de gheaţă tăiate din lacul Bâlea şi zidite cu zăpada, pe post de liant şi, în plus, sunt udate cu apă care îngheaţă pentru consolidare. Hotelul este inaugurat în fiecare an în jurul zilei de Crăciun, astfel încât este posibilă petrecerea sărbătorilor de iarnă aici. An de an în acest loc se dau petreceri de neuitat. Iniţial, hotelul era rotund şi avea 9 camere, acum are 12 camere şi este in format dreptunghiular. În acest an hotelul a avut ca tematică stilul baroc.
Cazarea pe noapte este de 400 lei pe cameră (nu ştiu cât este de sărbători), iar temperatura în cameră variază de la minus 2 grade la plus 2 grade. Dacă aveam dubii, aceste informaţi m-au liniştit: acesta nu este un loc în care mi-aş dori să îmi petrec noaptea.
Intrarea în hotel se face după traversarea unei mici terase, mărginită de un gărduleţ din gheaţă. Intrăm şi ne întâmpina un domn cu perucă, de prin anii 1700, făcut din gheaţă. În partea dreaptă găsim o cameră de zi cu două scaune mari cu spătar şi suport de mâini, făcute din gheaţă, iar în faţă lor, o masă de cafea şi un şemineu, de asemeni făcute din gheaţă. În interiorul gheţii, mici luminiţe, oferă imagini deosebite acestor forme de gheaţă. Ne întoarcem în holul principal şi trecem de prima uşă. În faţă noastră se deschide un restaurant îngheţat - Ice Restaurant, cu mese şi scaune de o parte şi de altă, pe care puteai servi ceva cald, ceva tare sau chiar ceva exotic. Din loc în loc, uşi de diverse forme, semnalau intrarea în camerele hotelului. Le-am vizitat pe toate. Fiecare avea câte un pat mare, aranjat cu multe pături, blănuri, perne trebuincioase somnului la 2 grade. Camerele mai aveau decoraţiuni din gheaţă: o statuetă, o măsuţă, o lampă, o băncuţă... toate păstrând ceva din stilul baroc. Care mai de care mai atrăgătoare, mai luminoasă, confortabile, încercând să te facă să uiţi cât este de rece în cameră. În capătul restaurantului se vedea şi barul îngheţat - Ice Bar.
Am plecat de la hotel şi după o masă caldă la cabana Bâlea, am mai făcut o plimbare prin zonă. Începuseră să fie din ce în ce mai multe persoane prin zonă şi cu această ocazie am văzut câte activităţi temerare se pot face, în această perioadă, aici. Un grup de doi au început traseul spre şaua Caprei, un schior se chinuia să urce pe o pantă abruptă de peste 60 grade înclinaţie, un grup făcea escalada pe gheaţă, alt grup gălăgios se dădea cu barcă pe lac - barcă pneumatică trasă de snow mobil, alt grup vesel se dădea cu săniuţa. Mergem mai departe să vedem zona, unde micii sunt la mare căutare, în mijlocul verii... acum, doar urmele din zăpada, însă oameni deloc. În curmătura Bâlei, sus, zărim un grup de 8 schiori care încep să coboare toată panta pe schiuri însoţiţi de un câine jucăuş. Unii mai dibaci, alţii mai puţin... însă ajung cu toţii bine jos. Îi priveam şi mă întrebăm cam ce fel de oameni pot face aşa ceva, ce filosofie de viaţă trebuie să ai pentru a putea să te aventurezi astfel. Fascinant!
Ne-am mai plimbat prin zonă o perioadă, după care am plecat spre telecabină. Ne-a plăcut foarte mult mica excursie şi am plecat cu gândul că vom reveni altă data când va fi şi mai multă zăpada. E fascinant să fii turist în România!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu